Posted on Mar 9, 2018

Poezie Cadou

Când aveam 8 ani, mă gândeam cu mirare și tristețe la adulți. Fiindcă de Crăciun primeau ca și cadou… șosete, sau alte obiecte incredibil de plictisitoare.“Cum să vrei să fii adult? Căci după ce crești, nu mai primești jucării de Crăciun”.

În spatele acestui gând de copil, stătea perspectiva ursuză că și pentru mine, cadourile vor deveni lucruri șterse, lipsite de bucurie, care vor umple casa, fără să lase o amprenta în sufletul meu. Căci, spre deosebire de noi, copiii, adulții nu aveau acea bucurie și euforie când rupi ambalajul unui cadou. Nu mai aveau ce să aștepte cu nerăbdare.

Eu insă, îmi doream ca mama mea să primească și ea o bucurie. Așa cum ne bucuram noi de jucării.
Fiindcă nu aveam bani, de 8 Martie, m-am gândit să îi scriu o poezie în care descriam admirativ și cu recunoștiință rolul ei în viața mea, și toate eforturile ca și părinte. Și ce bucurie a fost! Ea era cu lacrimi în ochi și cu un zâmbet care abia îi incăpea pe buze, iar mie îmi bătea inima, de să-mi sară din piept!

Găsisem formula de a trezi o bucurie de nemăsurat mamei mele. Așa că am continuat.
Era un sentiment de anticipare extraordinar și abia așteptam să vină 8 Martie, sau ziua ei de naștere, să îi dăruiesc felicitarea și să absorb în inima mea, încântarea și emoția copleșitoare a mamei mele citind poezia.
Get quote
Message sent. We'll get back to you soon.